copilul mângâie
părul umed
al viţelului de-abia născut (I.U.)
i se pare un pisoi
puţin mai mare (R.P.)
căţelul latră
dar se uită şmecher
cu un singur ochi( R.P.)
la mâna
stăpânului (I.U.)
rândunica
îşi face cuibul –
pe faţa
bunicului, lacrimi (I.U. )
asta a văzut în copilărie
şi acum, după două vieţi (R.P.)
odihnă
alături furnicile
lucrează de zor (R.P.)
ele când
pleacă în concediu? (I.U.)
frumoase
venind spre mine
mă opresc, mă îndrept, o aştept (I.U.)
câte nu speră omul
în viaţa asta (R.P.)
vânt de octombrie –
la ţărm Marea Neagră
e albă (R.P.)
în portul meu
nici o caravelă (I.U.)
zefirul
pune adieri
peste rănile proaspete (I.U.)
la câte dureri
doar el ne şterge fruntea? (R. P.)
sub gardul verde
melcul aşteaptă
căderea frunzelor (R.P.)
el nu se grăbeşte
încă îi e bine (I.U.)
voinicul
cu scrisoarea mamei:
„nene, unde e poşte?” (I.U.)
e mic, dar conştient
de importanţa misiunii (R.P.)
două pisici
pe garduri
dar câte miorlăituri( R.P.)
care de care
mai ademenitoare (I.U. )
deşi prieteni,
la masă
câinele mârâie la motan (I.U.)
el e mare, deci
are dreptul la mai mult (R.P.)
lângă uşa
halei părăsite
vişin înflorit (R.P.)
măcar atât
din toată privatizarea (I.U.)
mie îmi puteţi
tăia aripile –
cuvintelor mele, nu (I.U.)
opinia unui poet
care a zburat prin vers (R.P.)
faţa bunicului,
anii scurşi,
şanţurile ridurilor (I.U.)
după atâtea poveşti
micuţul înţelege viaţa (R.P.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu