Primăvară,
în joacă, două vrăbii
scutură flori de măr (M.T.)
pe scaunele rămase
după ce el a plecat. (R.P.)
Când le mângâie vântul,
frunzele cântă.
Taci şi-ascultă-le! (M.T.)
Dar vino la concert
cu inima deschisă. (R.P.)
Pe cerul nesfârşit
un nor singuratic
păzeşte luna. (M.T.)
Nu are curajul
să se apropie mai mult. (R.P.)
Doar o adiere
şi câte frunze au căzut
din cireş! (M.T.)
O, vântule, pleacă
să nu-mi laşi cireşul gol! (R.P.)
Vântul a adus
o frunză galbenă:
primul semn de la tine. (M.T.)
Ţii minte poemul scris
pe frunza dăruită? (R.P.)
Zori de zi…
În lungul pridvorului
ţopăie o vrăbiuţă. (M.T.)
Ce bine că aseară
am strâns şezlongul! (R.P.)
Ce trişti castanii
rămaşi fără frunze
în ploaia de toamnă! (M.T.)
În primăvară erau
mândri de lampioane.(R.P.)
Deschisă de vânt
fereastra odăii…
Pe pervaz o frunză. (M.T.)
Ce solie îmi aduci
în vara asta caldă? (R.P.)
Noaptea, singură,
cu gândurile mele
brodez amintiri. (M.T.)
Frumoase ca poemele
pe care le aşterni? (R.P.)
M.T. Maria Tirenescu
R.P. Radu Patrichi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu